Translationes

INVITAȚIE LA CONTRIBUŢII

 

Translationes

 

8-9 (2016-17)

 

Constrângeri literare, traduceri potențiale.

(Re)Interpretare, (di)similitudini, (re)creare

 

 

               Într-un context în care îngrădirile şi/sau frontierele par să dispară, pentru a permite o libertate de circulaţie odinioară doar visată, dar şi o posibilitate de exprimare multilingvă ca vector al deschiderii spre Celălalt, apelul nostru se doreşte o invitaţie la reflecţie asupra constrângerilor şi a importanţei acestora în domeniul literaturii şi al traducerii literare şi specializate. Impunând, pe de o parte, reguli și convenții, iar, pe de altă parte, eforturi pentru a le face faţă, constrângerile continuă să reprezinte un instrument privilegiat pentru evaluarea creativității scriitorilor și a traducătorilor.

               Fie că vorbim despre poemele cu formă fixă (sonet, baladă, rondel), experiențele de tip Oulipo (lipogramă, palindrom, tautogramă, texte de tip s+n, literă impusă), de literatura subversivă creată în regimurile totalitare, de benzile desenate sau de subtitrare, constrângerea, acceptată sau impusă, a permis autorilor şi traducătorilor, care practicând-o au (re)definit-o, să răstoarne clişee, să dea o nouă viaţă unor cuvinte uitate, să se redescopere, ilustrând astfel binecunoscuta maximă baudelairiană: „Când forma e constrângătoare, ideea strălucește parcă mai intens.” [1] (Baudelaire, Lettres 1841-1866).

Oare cum va proceda traducătorul, acest scriitor din umbră, pentru a păstra viabil eternul pact autor-cititor și căror constrângeri li se va supune pentru a traduce literatura condiționată de constrângeri? Cum va evolua el, care pendulează mereu între fidelitate şi libertate față de textul-sursă, în cercurile de proximitate ale operei traduse, ale autorului, ale gândirii şi tehnicii acestuia?  

               Cum stau lucrurile în cazul textelor specializate? În vreme ce autorul literar ar dori să-şi vadă publicată opera în cât mai multe limbi străine – și de ce nu? – în ziua imediat următoare publicării în limba originală, traducerea într-una sau mai multe limbi străine a bilanţului financiar al unei mari întreprinderi se va face doar respectând alte constrângeri: semnarea unui contract de confidențialitate, respectarea unui termen riguros pentru publicare etc..

               Cât despre traducerea audio-vizuală, pe lângă provocările interculturale prezente la suprafaţa sau în profunzimea oricărui text, traducătorul mai trebuie să ia în considerare și constrângerile care ţin de lungimea subtitlurilor şi de legăturile acestora cu imaginea şi sunetele…

               În cazul traducerii literare, fidelitatea traducătorului ar putea fi o replică la creativitatea autorului, iar constrângerile l-ar putea ajuta să realizeze o adaptare reușită (Bastin, „La notion d’adaptation en traduction”, Meta, 38, 1993). E bine ştiut însă că nu se traduce la fel un text romanesc, liric sau religios, respectiv un text tehnic (Oustinoff, La traduction, 2003), tipul de text fiind elementul care impune traducătorului o abordare în funcţie de textul-sursă sau de textul-țintă. De asemenea, nu putem uita că tipul de text şi/sau strategia de traducere adoptată pot să impună şi alţi factori care funcţionează ca tot atâtea constrângeri noi de care trebuie ținut cont: termenul de predare a traducerii, gradul de specializare a vocabularului, cerinţele clientului (în cazul traducerii specializate), elementele socioculturale, orizontul de aşteptare al publicului, exigenţele editurii (în cazul traducerii literare).

               Dar, dacă există similitudini între textele care conţin contrângeri formale şi traducerile sui-generis ale acestora, ne îndreptăţesc ele oare să considerăm că ar putea exista tot atâtea tehnici de traducere câte tehnici de scriere? 

               Traducătorul ar trebui „să se concentreze asupra mecanismelor de producere a textului” sau să privilegieze „plăcerea imediată a lecturii” (Collombat, „L’Oulipo du traducteur”, Semen 19, 2005)? Indiferent dacă traduce intenţiile unui autor într-o limbă (în cazul literaturii) sau într-un limbaj (oricare ar fi domeniul profesional căruia îi aparține textul specializat), idiomaticitatea pare să rămână obiectivul final pe drumul Verbului său. Cu alte cuvinte, cu cât se „extinde” domeniul constrângerii ce urmează a fi tradusă, cu atât mai obligat este traducătorul să-şi asume rolul de creator de sens, apelând la mijloacele lingvistice şi culturale de care dispune. Care vor fi, în aceste condiţii şi prin comparaţie cu secolele anterioare, valenţele contemporane ale conceptului de re-creare a textului prin traducere? Iar, dacă suntem în general de acord cu ideea că scrisul începe pe o pagină albă, unde începe traducerea?

 (Re)interpretare, (di)similitudini, (re)creare: sunt doar câteva direcţii de analiză şi de reflecţie pe care vi le propune numărul 8 (2016) al revistei Translationes. Reflectând la cauzele și la efectele traducerii textelor care conțin constrângeri formale, se va confirma, poate, ideea că traducerea e nici mai mult, nici mai puțin decât o „artă a constrângerii” (Keromnes, „Traduire : un art de la contrainte”, Traduire, 224 2011).   

 

Traducere din limba franceza de

Renata Georgescu

Calendar

 

1 octombrie 2016: Termenul-limită pentru trimiterea propunerilor în format electronic la adresa: isttrarom.translationes@gmail.com.

01-29 octombrie 2016: Evaluarea articolelor anonime de către doi referenţi selectaţi din comitetul ştiinţific şi cel de redacţie sau din rândul personalităţilor externe.

30 octombrie 2016: Înștiințarea autorilor cu privire la condiţiile de acceptare sau de respingere a articolelor. Trimiterea către autori a articolelor însoţite de rapoartele de evaluare.  

15 noiembrie 2016: Termenul-limită pentru trimiterea articolelor finalizate în conformitate cu comentariile referenţilor şi cu protocolul de tehnoredactare al revistei.